vineri, 24 decembrie 2010

In asteptarea Mosului


Mosii Craciuni din ziua de astazi sunt mult mai simpatici decat cei de pe vremea mea. Cand eram eu mica, in comunism, nu se gaseau costume de Mos Craciun. Doar cine avea cunostinte la Opera putea face rost de un costum autentic, restul improvizau. Asa au facut si parintii mei ani la rand. Raposatul meu unchi era nevoit sa poarte halatul de baie rosu cu gluga din material flausat al mamei. Acesta ii ajungea doar pana la genunchi, dar era rosu si asta era important. Barba era confectionata, fireste, din vata cosmetica pusa pe un elastic. Pentru ca deghizarea sa fie completa nu trebuia sa lipseasca bastonul, o pereche de ochelari fumurii, pentru ca mosul, e batran si nu vede si niste manusi, de cele mai multe ori negre, de piele. Dar ceea ce ma scotea cu adevarat din minti erau dintii: o felie de cartof in care erau sculptati niste dinti ingalbeniti de vreme foarte hidosi. Totul se pregatea cu minutiozitate in baia din aparatamentul din Calea Lipovei sau prin vecini. Abia dupa muuult timp am inceput sa ma intreb, oare de ce Mosul vine prin baie si cum incape el pe gemuletul acela mic?




Mi-era atat de urat de Mos Craciun incat uitam si poeziile si colindele si tot. Dar cea mai stranie intamplare a fost pe la vreo 4 ani cand, bursc, in apartamentul meu s-au intalnit, nu unul, ci chiar doi Mosi Craciuni. Unul era unchiul care venea ca deobicei, din baie. Iar la usa de la intrare tocmai batea un alt mos. Domnul Cazan, vecinul de la 2, avea obiceiul de a se imbraca in Mos Craciun aproape in fiecare an. Aducea din partea lui cate un pachetel cat de mic cu bomboane pentru fiecare copil din bloc, iar parintii care doreau, ii putea baga in sac si alte daruri pentru copiii cuminti. Iar pentru ca domnul Cazan era unul dintre cei care aveau cunostinte la Opera, avea si un costum frumos, care semana foarte bine cu cel al Mosului adevarat si nu te speria in draci ca si costumele improvizate. Mie imi era deja frica de UN mos, dar acum, ca aveam DOI... am uitat pana si cum ma cheama. Printre rauri de lacrimi si suspine, pana la urma am aflat ca cei doi mosi, erau de fapt frati si ca nu se mai vazusera demult, iar cel care venea din baie era ceva mai modern decat celalalt pentru ca purta blugi.

Dupa lungi siruri de intrebari precum: de ce purta Mosul aceleasi cizme ca si unchiul sau de ce se vad urmele acelea ciudate pe obraz (*de la braba pe elastic), de ce unchiul nu e niciodata cand vine Mosul, etc? ai mei au renuntat pana la urma sa imi mai aduca Mosi Craciuni in Ajun, iar eu eram mult mai fericita. Totusi in momentul in care am descoperit ca Mosul fura cadouri de la parintii mei... parca mi-a lipsit emotia aia, de atunci.
Astazi copiii nu se mai tem de Mosul. Azi e il vad la tot coltul, stiu ca il pot intalni in mall, la gradi sau pe strada si oricat de prietenosi ar fi ei, parca emotia nu mai e aceasi.
Craciun fericit! Acum, hai, sa-l asteptam pe Mosul!









miercuri, 22 decembrie 2010

2010 review...

Pentru anul care vine mi-am propus sa nu imi propun nimic. Nu vreau sa imi fac planuri, sa visez, sa nimic. Stiu deja ca atunci cand planuiesti prea tare, nu se intampla asa cum ai sperat. Nu pentru ca sunt lasa, nu pentru ca imi e teama de esec, ci doar asa, imi place mai mult sa fiu surprinsa.
Daca tot e perioada in care se fac bilanturi, se trag linii, evaluam si privim in urma, eu vreau doar sa privesc inainte. Si daca totusi trebuie sa spun ceva de 2010, ok, a fost un an, care s-a scurs mult prea repede. Am lipsit 3 luni din peisaj, insa s-a simtit ca doar 3 zile. Am vazut lucruri interesante, uimitoare, spectaculoase. Iubesc Berlinul si am sa il iubesc mereu. Iar acum de sarbatori s-a indeplinit una dintre cele mai inflacarate dorinte. Asa ca, ce sa vreau mai mult? Sanatate! Optimism! Restul vine de la sine!

... Pana la anu' numa' bine! SpiOance va fi undercover la munte!


Hai noroc si la multi ani!

miercuri, 15 decembrie 2010

Hot winter nights :)))

La castingshow-ul "Das Supertalent" din Germania am ramas stupefiata cand brusc pe ecran a aparut un tip, aparent inofensiv, dar totusi cam ciudat. Ca un al 2-lea Piccaso il prezentau nemtii. Tipul isi face intrarea si apoi ZBANNNG! in ritm de muzica incep sa apara primele linii, contururi si forme... Ok, da, totul pare banal, dar pen...sula este una deosebita...
Si "dupa care, puteti uita!" :)))


sâmbătă, 11 decembrie 2010

Afara ninge marunt... frigul miroase a zapada si la radio rasuna piesa celor de la Wham! "Last Christmas". Da, acum simt ca se apropie Craciunul.

vineri, 10 decembrie 2010

Just came to say HELLOOOOOOO

Melodia asta imi canta intr-un mod obsedant in minte de vreo 2 saptamani incoace. Este singura, care reueste sa-mi mai starpeasca animozitatile si sa uit ca am mintea incarcata cu atatea tampenii. Ma bucur mult de aceasta piesa "extasy" pe care o savurez din plin de cateva ori pe zi.
Atentie! A se consuma moderat si obligatoriu insotita de pasi de dans!


miercuri, 1 decembrie 2010

Ce-ti doresc eu tie, dulce...




De ziua Romaniei... pur si simplu imi vine sa dorm! Iar mai apoi, mi-ar placea sa ma trezesc in alta tara!!!