joi, 24 februarie 2011

Good Bye, Lenin!

Am vazut azi un film, pe care demult planuiam sa il vad. O poveste trista in esenta, dar tratata foarte haios... un soi de realitate crunta, dar care te face sa privesti cu haz asupra lucrurilor. "Good Bye, Lenin", caci despre filmul asta e vorba, chiar merita vazut. Merita sa te pui in pielea personajului si sa faci un mic exercitiu de imaginatie. Sa incerci sa iti dai seama cum ai fi procedat tu atunci si daca ti-ar fi iesit la fel de bine...
Ok, dar inainte de toate, pentru cei care nu cunosc filmul, povestea este una singura: Zidul Berlinului cade. La fel si mama lui Alex - activista de partid si sustinatoare leninista convinsa - ea cade insa intr-o coma profunda cu aproximativ o luna inainte de intamplarile din noiembrie '89 si ramane asa 8 luni de zile. Toate marile schimbari de tranzitie, unirea vestului cu estul, invazia rapida a capitalismului, libera circulatie si muuulte altele, trec de-a dreptul indiferent pentru ea. Atunci cand nimeni nu mai spera intr-o minune, Christiane se trezeste. Infarctul suferit anterior ar putea oricand recidiva... la chiar si cel mai mic soc. Asa ca Alex hotaraste sa lase socialismul sa traiasca in continuare, doar pentru ea. Locuinta se transforma din nou in tipicul apartament de bloc comunist, Alex cauta cu disperare produse tipice est-germane si produce chiar stiri in favoarea lor: Nemtii din RFG nu mai suporta capitalismul si hotarasc sa traiasca in socialism... ba chiar primesc si 200 de marci bani de intampinare, iar esticii sunt rugati sa fie foarte primitori cu noii veniti... iar atunci cand secretarul general al Partidului Unitatii Socialiste Erich Hoenecker renunta la functia sa, in locul sau vine un fost cosmonaut, actualmente sofer de taxi. Pe scurt, e povestea unui tanar care isi exercita pana in ultimul moment dragostea fata de mama sa, pe care vrea doar sa o vada fericita.
Pe mine m-a fascinat dintotdeauna felul in care tranzitia s-a produs in Germania intr-un asa de scurt timp. La vizionarea filmului mi s-au derulat brusc in fata ochilor imagini cunoscute, de prin 1990, '91 in Romania. Eram mica, dar totusi invazia de culori ma fascina: firme luminoase cu imaginea Coca-Cola, ciocolata Kiss sau sucul Tec, televiziunea prin cablu si parabolica. Iar acum, revin la exercitul de imaginatie, pe care il propun... cat de greu ar fi fost pentru voi, sa refaceti socialismul pierdut? Si acum sincer... chiar asa, parca prea am copiat toate rahaturile occidentului.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu