Simply delicious

Zeci de bilute multicolore stau insirate pe masa. Figurine haioase iti zambesc si iti fac cu ochiul de iti vine sa le iei pe toate, una cate una, acasa. Asa am gasit locul in care sticla de Murano prinde viata. Intr-un apartament din Cluj doua fete reusesc sa imblanzeasca sub jetul neiertator al focului sticla nobila, care mai apoi prinde forme jucause: broscute si vacute, pinguini si mamarute, ciupercute, pisicute si oite. Toate te privesc cu ochi mari si te fac sa te indragostesti instantaneu de fiecare in parte. Ceea ce Iza si Andreea reuesc sa faca este unic: Cu multa dragoste si pasiune ele reusesc sa dea viata unor minunatii de sticla, iar pentru asta ma inclin!

"Salut Pisi!" si Iza.Andreea prelucreaza sticla de Murano: biluta de foc se transforma in figurine dragalase.

Pentru a admira minunatiile intrati pe http://murano-glass-jewels.blogspot.com/.

Pisicaaa ... pisicaaa....

SUPPPERRR RECLAMMMAA!!! hahahahah

70: Lennon

Aceasta poza a marcat cover-ul revistei "Rolling Stones" pe 22 ianuarie 1981 si a fost omagiul adus artistului la o luna dupa asasinat. Fotografia ilustrandu-l pe Lennon gol pusca ghemuit in bratele unei Yoko Ono imbracata se afla si astazi in topul celor mai bune cover-uri ale revistei din ultimii 40 de ani. Fotografia are o valoare cu atat mai mare cu cat a fost realizata cu doar o zi inainte asasinatului pe 8 decembrie 1980.

Am fost placut surprinsa astazi cand am deschis motorul de cautare http://www.google.ro/ si am vazut ca i-au dedicat ziua lui John Lennon... cel care astazi ar fi implinit 70 de ani. Asta daca in urma cu 30 de ani, nu ar fi fost omorat... dar el traieste! Traieste prin muzica - si ca sa ma exprim in termeni sportivi - si o face bine! :))

Pe cand ma nasteam eu, John nu mai traia de 5 ani, dar totusi am crescut cu muzica lui si am invatat ca nu e nimic rau in a fi visator, pentru ca "i´m not the only one". In rest m-a fascinat enorm genul de relatie pe care a avut-o cu Yoko Ono si ma fascineaza in continuare felul in care amintirea lui este pastrata vie. Dar cum sa nu se intample astfel...cand omul asta era un fel de "Isus Hristos" al muzicii. (sic!) A fost venerat si apreciat la fel ca un zeu si a murit din revolta unui mult prea mare fan.

"...Love is living...living LOVE!!!"

20 Jahre deutsche Einheit

Astazi se implinesc 20 de ani de la unificarea Germaniei. La nici un an de la caderea Zidului nemtii si-au vazut visul cu ochii: Sa fie din nou un stat unit si complet. Spre deosebire de Romania, ma uit cu drag inapoi si vad cum era si firesc, cat de mult au evoluat lucrurile in cele 2 decenii de "libertate" pentru fostele landuri germane din Ostblock.
Am celebrat vineri impreuna cu minoritatea germana din Banat si cu reprezentanti ai statului German "Der Tag der Deutschen Einheit". Ni s-au aratat 2 filmulete prin care nemtii se mandreau de ceea ce au reusit sa realizeze in ultimii 20 de ani. Cel mai bun exemplu este Berlinul de Est. Am locuit acolo... am vazut cum se poate schimba cu adevarat ceva. Sau alt exemplu si mai bun este Potsdamer Platz-ul tot din Berlin.

(Potsdamer Platz dupa bombardamente in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial)

Cel care a fost bombardat in al 2-lea Razboi Mondial si distrus in intregime, a fost pana in 1990 practic un camp in buricul orasului. Acum acolo sunt mega constructii, toate futuristice. Sony Center, Hoteluri si alte cele. Si nu doar asta este un exemplu bun, ci muuulltee altele.

(Potsdamer Platz dupa 1990)

Din 90 incoace Berlinul este un mare santier continuu, doar ca acolo se si inalta chestii, nu ca la noi un mare santier continuu si atat. Ma uit cum fabrici si uzine la noi in loc sa se transforme, raman in paragina, cum tara o duce acum chiar mai rau sau poate se apropie tot mai mult de situatia disperata de inainte de ´89 si atunci spun inca o data: ma simt mai nemtoiaca decat voi fi vreodata romanca.

Alles Gute zum Tag der Deutschen Einheit!