miercuri, 20 aprilie 2011

Poza sau desen?




... asta e-ntrebarea! Bogdan Preutescu reueste sa realizeze portrete in creion care pot fi cu usurinta confundate cu fotografii adevarate. Eu l-am descoperit intamplator si poate daca nu exista Facebook-ul nu as fi aflat niciodata. Si apoi, va vine sa credeti ca asta a iesit din mana unui fost fotbalist? :)


Iar acum originalul:












vineri, 15 aprilie 2011

Another brick in the wall




"Niemand hat die Absicht eine Mauer zu errichten"/"Nobody has the intention of building a wall" (Walter Ulbricht, Berlin iunie 1961) şi totuşi în aprilie 2011 cărămidă peste cărămidă se înalţă în faţa casei culturale Tacheles din capitala Germaniei. Am scris despre casa asta deosebită în urmă cu un an (click aici!). E un fel de El Dorado al artiştilor de tot felul, care locuiesc şi lucrează acolo. Fără bani. Pentru ca mafia imobiliară nu acţionează doar la noi... se întâmplă şi la ei... casa urmează a fi vândută şi transformată în altceva mult mai profitabil. De mulţi ani locaţia este una controversată din acest punct de vedere. Totuşi artiştii nu s-au lăsat înduplecaţi şi au continuat să îşi vadă de treabă aici. Cluburi, o plajă în curte, ateliere şi o galerie de artă cu figurine din fier - acestea sunt poate doar câteva dintre lucrurile care se întâmplă în Kunsthaus Tacheles de pe Oranienburger Straße. Clădirea are deja puţin peste o sută de ani şi a fost inaugurată mai întâi ca centru comercial sub numele de Friedrichstraßenpassagen. Parţial paraginită a devenit în anii ´90 refugiu pentru artiştii săraci ai Berlinului şi a continuat să rămână aşa până azi. Astăzi însă, cei care doresc să acceseze intrarea spre curte a casei Tacheles vor avea marea surpriză de a se izbi de un zid înalt de 3 metri.
(Foto: dapd)

Mesajul e unul singur: Atelierele, cluburile, artiştii şi operele lor trebuie să părăsească Tacheles-ul. Ce se va întâmpla într-un final, rămâne de văzut. Cert este că în Berlinul secolului al 21-lea soluţia problemelor incomede se găseşte încă în ridicarea de ziduri.......

joi, 14 aprilie 2011

Muzica ne inspiră

Am citit astăzi un text genial, dar genial... un adevărat studiu de caz esenţial în viaţă. Oameni buni nu putem trece prin viaţă aşa pur şi simplu, ca prin brânză, fără să înţelegem esenţa. Astfel, trebuie să ne punem întrebarea, firească, absurdă, evidentă chiar: "Cât de dispus eşti la sex în funcţie de trupa care îţi place?" (Sura Libertatea.ro, un text provenind de la Mediafax)

Site-ul de socializare Tastebuds.fm a realizat un sondaj despre cât de uşor îţi poţi găsi posibili parteneri de cuplu în funcţie de preferinţele muzicale, conform Mediafax. Cei care au participat la sondaj au fost invitaţi să spună cât de departe ar fi dispuşi să meargă în timpul unei prime întâlniri. Utilizatorii au avut la dispoziţie trei versiuni de răspuns: "Mă voi limita la o discuţie", "Poate un sărut" şi "Voi merge până la capăt dacă voi avea dispoziţia necesară". Rezultatele au fost apoi comparate cu preferinţele muzicale ale participanţilor. Astfel, s-a constat că fanii trupei britanice Coldplay sunt cel mai puţin dispuşi să facă sex la prima întâlnire, urmaţi de admiratorii cântăreţelor Adele, Lady Gaga, Katy Perry şi cei ai trupei Kings Of Leon.
În categoria opusă, a celor mai dispuşi la sex se află fanii trupei Nirvana, urmaţi de cei ai trupelor Metallica şi Linkin Park, după care vin cei cărora le place rapperul Kanye West şi grupul Gorillaz.

Deci, mediocrilor, cum să spuneţi că cei de la Kings Of Leon nu ne inspiră la "crash boom bang"? Dar piesa "Sex On Fire"? Eu una când o aud... abia că mă mai pot abţine. :))
De fapt, hai, s-o spun pe-a dreaptă, eu de mult aşteptam un motiv să pun aici piesa asta. Acum a venit şi contextul. :) Yeaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhhhhhh, youuuuuuu, your sex is on fireeeeeeee!


duminică, 3 aprilie 2011

Breaking Bad

La naiba cu CSI, Lie to Me si alte seriale mult prea previzibile. De ceva vreme am descoperit Breaking Bad, iar filmul asta chiar face toti banii. Are de toate: detalii puse la punct minutios, inteligenta, chimie, umor si suspans cat incape. E narcotic si creaza dependenta. :) Povestea este simpla si moralista: Drogurile ademenesc! Banal, ati spune. Nu si daca e vorba de Walter White, un profesor de chimie la un simplu liceu din New Mexico, care e diagnosticat cu cancer pulmonar in faza inoperabila. Totul se complica cand barbatul la cei 50 de ani ai sai este pe cale sa devina accidental din nou parinte si asta dupa ce primul copil, Walt Jr. sufera de un handicap. 737.000 $ este suma de care are nevoie pentru a putea lasa in urma familiei. Cum poate un profesor de chimie sa ajunga la banii astia in cel mai scurt timp? .......... Nu vreau sa divulg prea multe, vreau sa va conving ca e un serial altfel si chiar merita vazut.





Iar ca sa va convingeti ca e bun, de la lansare, in 2008, serialul a fost recompensat cu 4 premii Emmy. Si am mai gasit si asta: http://www.realitatea.net/un-fizician-roman-trece-de-la-cercetare-nucleara-la-seriale-americane-de-succes_706429.html