You know you´ve lived in Berlin, when...

Este ultima mea zi la Berlin. Nu vreau sa spun prea multe acum, ci vreau doar sa rezum pe cat se poate de bine ce inseamna sa traiesti la Berlin. Textul nu imi apartine, l-am preluat de la Ralu, care la randul ei l-a preluat de pe te miri unde... Cert e doar, ca tot ce apare scris aici este apropiat de realitate in proportie de 99%... so enjoy!

You know you´ve lived in Berlin, when:

- You take your own plastic bags with you when you go shopping, so you don't have to pay for them.

- You've fallen asleep on the S-Bahn on the way back from a club and ended up in the middle of nowhere.

- You hate cyclists with a passion!

- You believe a Doner Kebap is a suitable alternative to a proper meal.

- You've memorised every stop announcement on the bus, and say them aloud, "Leonorenstrasse/Siemensstrasse". "Zurückbleiben bitte "BEEEEP BEEEEEP BEEEEEP"

- You need a plastic card to do everything, from washing your clothes to eating lunch.

- Your diet is 60% Wurst, 30% Beer.

- You've seen people bring their dogs onto buses, trains, and restaurants and you hate every single one of them!!

- You've almost starved to death because you forgot to go shopping before Sunday.

- You know it takes an hour to get anywhere on public transport.

- You've been deeply disappointed by the Fernsehturm.

- You think staying out clubbing until 6am is common.

- You know how much every bottle's deposit is.

- You've had the urge to push postmen off of their huge bikes.

- You knock on desks at the end of every class.

- You hate bus drivers who leave you waiting in the cold, while they sit in the bus just so they can stick to their timetables.

- You don't care how you look anymore because everyone who live here dresses like it's 1985.

- You've ended up in a disturbing club/warehouse/art house drunk and have been leered at by creepy old Berliners.

- You know that you can buy alcohol from anywhere at anytime, and if you forget they always have little bottles at the checkout.

- You freak out when the bus is a minute late.

- You're suspicious that every building has riot shutters.

- You've only ever seen Checkpoint Charlie as a drunken blur from a taxi.

- You think that shopping at Ikea makes you classy.

- You have a favourite bar and it's probably under some train tracks.

- You can recognise buses from the vandalism on their windows.

Vandalism sau arta?

Ce ar fi Berlinul fara graffiti-uri? Poate ca si mancarea fara sare, o zi de vara fara soare, Stela fara Arsinel... Insa Berlinul este plin de Graffiti si chiar daca am crezut ca ar fi legal, nu este. Este cat se poate de ilegal... considerat ca peste tot un vandalism. Totusi autoritatile nu fac nimic impotriva "artistilor" stradali, care acopera peretii cladirilor din capitala germana. Asta si pentru ca Berlinul este sarac - capitala cu 3.500.000 locuitori are PIB-ul mai mic decat cel al Hamburgului cu doar jumatate din numarul de locuitori. Nimeni nu are bani sa renoveze. Am mai spus, Berlinul este un oras al artistilor, iar arta poate lua diferite chipuri. Mai jos niste poze din turul alternativ al Berlinului pe care l-am facut la sfarsitul saptamanii trecute.

(East Side Gallery - bucata din Zidul Berlinului pictata in 1990 de 22 de artisti din diferite tari si restaurata in 2009)

(Urias stencil pe o cladire din Kreuzberg)

(Einstein... )

And last but not least, am revazut Kunsthaus-ul Tacheles aka. Zapata. Acolo unde fusesem tarziu in noapte cu Alina si pe care reusisem sa o sochez tare de tot inca din prima seara la Berlin. In lumina zilei locul nu arata cu nimic diferit, ba cu ocazia asta am reusit sa vad trash-ul si junk-ul mult mai bine. Take a look:

(... si the magic bus in fundal)

(si un strop de arta abstracta)

(libelulu-monster)

Berlinul e GAY!

Berlinul este alternativ, este stare de spirit, este chill, este gay! Da, Berlinul este gay (=vesel)! ... dar si putin gay, in sensul de "pe invers". Este foarte open minded si tolerant cu toti si toate. Aici te plimbi prin parc si admiri o pereche de indragostiti, care se saruta in parc, ii invidiezi chiar ca par asa de fericiti... si cand te uiti mai atent, te sochezi: sunt 2 barbati! Pentru noi esteuropenii imaginea asta nu pare la locul ei, oricat de tolerant vrei sa fii. Pe fata ti se poate citi mirarea si cumva iti vine sa te holbezi absurd. Aici de fapt nimanui nu ii pasa foarte tare. Totul este absolut normal. Berlinul este obisnuit cu asa ceva. Poate de aceea anul acesta are loc aici si ce-a dea 32-a editie a "Berlin Pride Festival" si implicit a "Christopher Street Day" (CSD). Aproximativ 500.000 de participanti gay: homosexuali, transsexuali, intersexuali, heterosexuali, travestiti... sau "inca nehotarati" sunt asteptati in ultima zi a festivalului la parada. Coloana victoriei (die Siegessäule) - cea pe care multi o stiti de la tv de pe vremea Love-Parade si care a insemnat punctul culminant al paradei in anii trecuti - este in erstaurare. Finish-ul urmeaza sa fie astfel pentru prima oara Poarta Brandenburg, cel mai important simbol al orasului. "Normal ist anders!" (Normal este diferit) este motto-ul festivalului in acest an, iar toti participantii la parada sunt indemnati sa poarte aripi de inger, pentru ca acestia sunt neutrii, spun organizatorii.

Si daca daca tot suntem in tema, in 2008 in Berlin a fost inaugurat monumentul in memoria homosexualilor cazuti victima nazistilor in al Doilea Razboi Mondial. Acesta se afla in parcul central "Tiergarten" si este foarte interesant. Se aseamana ca forma cu monumentul evreilor cazuti prada Holocaustului, insa ce il face cu adevarat special este filmuletul care poate fi vazut in interiorul monumentului: 2 barbati sarutandu-se. Acest filmulet a lansat controverse in randul lezbienelor, care s-au aratat ofensate. Ca sa potoleasca spiritele nemtii au decis: din 2 in 2 ani se vor schimba filmulete care vor infatisa pe rand barbati, iar mai apoi femei. In septembrie urmeaza ca filmuletul sa fie schimbat cu imaginea a 2 femei, care se saruta - asta chiar daca nimic nu atesta ca in al Doilea Razboi Mondial si lezbienele sa fi fost urmarite de nazisti.

Ah si da, Klaus Wowereit, primarul general al Berlinul este si el homosexual declarat, asa ca, da, Berlinul este gay!!! Sau?

Karneval der Kulturen

(Foto: N24)

Ca Berlinul este o metropola multiculti am mai spus si poate ma tot repet. E un oras in care toate natiile convietuiesc in pace unele cu altele (mai putin cand e vorba de cei de extrema dreapta) si totul decurge intr-o oarecare armonie. Asta imi aduce cumva aminte de Timisoara, unde pe parcursul anilor nemti, unguri, sarbi si alte natii au convietuit impreuna si au luat una de la alta ce a fost mai bun si mai frumos.

Dar revenind la Berlin in weekendul trecut a avut loc cea de-a 15-a editie a carnevalului culturilor sau in deutsch "Karneval der Kulturen". Carnavalul are loc in fiecare an in weekendul Rusaliilor si aduna mii de oameni in cartierul Kreuzberg in cele 4 zile de sarbatoare stradala . Pe cele 8 scene se urca artisti care furnizeaza muzica pe toate gusturile, iar nenumaratele tarabe hranesc pana si cele mai mofturoase preferinte culinare. De fapt totul se poate caracteriza simplu: aglomeratie maxima si cumva nu e deloc departe de ceea ce cunoastem deja de la Festivalul Berii sau alte sindrofii asemanatoare. Momentul cel mai asteptat al carnavalului este duminica, atunci cand are loc parada formatiilor. Anul acesta au fost 100 in cap. Asemanator cu parada carnavalului de la Rio parada formatiilor participante se face cu camioane impodobite si muzica data tare. E super!!! Oricine se poate alatura paradei daca ii place o anumita formatie. Tot ce trebuie sa faci e sa urmezi camionul, sa topai si sa arati multa buna dispozitie.

Am incercat sa fac fotografii, doar oamenii se miscau mult mai repede decat putea aparatul meu sa faca poze. Asa ca, long live the internet! Ideea e sa va fac sa capatati si voi o imagine a ceea ce este Karneval der Kulturen.

Fotos by Johannes Gruhl:

AMR 7 zile...

Timpul se scurge... repede. De astazi intr-o saptamana ma voi afla in avion in drum spre casa si voi numara orele si minutele pana cand ma voi arunca in bratele cuiva drag. Ma gandesc totusi si cu parere de rau ca plec. Imi va lipisi Berlinul! Tare! Lejeritatea de aici... miserupismul constant, ciudateniile, the trashy style... poate si stropul de viata independenta. Ce sa mai? A fost o experienta de care imi va fi dor. Pana atunci insa.. tre´ sa chefuiesc. Sorry, gotta go!!! AMR 7 zile...

O zi de lucru...

Mi-a fost pasata prima leapsa din viata mea de bloggerita. Ce sa fac cu ea? Habar n-am. Prin "Leapsa de lucru" ar trebui sa aflati care este programul meu la Berlin. Am sa incerc totusi sa nu raspund punctual, dar am sa va povestesc putin din programul meu de la Berlin.

Ora 8 - suna ceasul. Ma trezesc 20 min mai tarziu. Fac dus, mananc, ma imbrac si plec. In cutia postala ma asteapta ziarul (TAZ). Ma opresc la brutaria de peste drum si cumpar un croissant cu marzipan. Apoi iau S-Bahnul 2 statii pana la Schönhauser Allee, acolo ma urc in metroul U2 si merg aprox. 20 minute cu el pana la Stadtmitte. Intre timp rasfoiesc ziarul, in special editia de "Berlin". In functie de vreme mai merg 7 minute pe jos sau astept U6, merg o statie si cobor la Kochstraße, colt cu Rudi Dutschke-Straße. Ajung la redactie. Trec prin cafeneaua de la parter, Tazspresso, urc apoi 3 etaje si here i am, in departamentul "Berlin". Ma asez la calculator, introduc numele de utilizator personal, parola si apoi ca un ritual tastez: meebo.com pentru messenger, yahoo.mail pentru mailurile private si webmai.adz.ro pentru mailurile de la ziar de acasa. Accesez site-urile diferitelor ziare de la nemti, ma pun la punct cu stirile la zi, iar la 10.30 fix incepem sa "conferam". Pana la momentul asta toti am citit articolele aparute in editia de azi din suplimentul "Berlin". Sedinta incepe cu "Blattkritik" - critica ziarului.

(sedinta de redactie - Blattkritik)

Aici se discuta despre articolele aparute in editia actuala: daca alegerea pozitionarii articolelor, de expemplu, de pe prima pagina a fost potrivita, titluri, poze, continut. Critica se face uneori la sange - nimeni nu scapa, dar la fel, nimeni nu se supara, ci incearca sa invete din greseli. Sedinta de redactie continua cu stabilirea temelor etc... chestii normale. Fiecare se retrage apoi si isi vede de treaba. Intre 12 - 15 in Tazpresso se serveste pranzul. Cei care lucreaza la taz, dar si practicantii isi pot procura un card special, prin intermediul acestuia primim mancarea la jumatate de pret. La etajul 1 cafeaua si ceaiul e la discretie. Programul unui ziarist aici se intinde pana la 19.30. Iar paginile se livreaza in functie de importanta lor la ore diferite (ca peste tot). Intre timp telefonez, ma documentez, merg pe teren. Apoi scriu. Fotograful nu vine niciodata cu noi pe teren. Fotografiile se "comanda" in redactia foto de catre secretarul de redactie. Doar in cazuri speciale si tot "comandat" in prealabil fotograful poate sa te si insoteasca. Cand vreau sa ma mai deconectez de fetele sobre ale redactorilor, care si glumesc, dar in stilul lor nemtesc... ma duc pe tereasa de pe acoperis (Dachterasse). O oaza verde la etajul 5 al cladirii.

Pe la 17 - plec. E destul pentru mine intr-o zi. Ok, mai stau uneori si pana la 18 sau chiar 18.30, dar niciodata pana la 19.30.

In drum spre casa ma mai pierd in H&M sau prin alte magazine. Iar seara, miercurea, avem intalnirea noastra saptamanala de la bursa. Acolo incercam sa mergem de fiecare data in alt loc. Mancam, bem si povestim. Se face tarziu in noapte :) si ma intorc acasa. A 2-a zi o iau de la capat.

Emotions

Am cunoscut-o pe Petruta - fata cu naiul - cea care i-a uimit pe nemti cu sunetul plin de emotii transmis de catre acest instrument destul de necunoscut aici.

Cand a urcat pe scena show-ului "Supertalent" din Germania a reusit in doar cateva clipe sa taie respiratia tuturor. Piele de gaina, fiori rauri rauri, dor, duiosie, lacrimi - un complex de sentimente, pe care multi uitasera sa le mai simta. La "Supertalent" s-a clasat pe locul al 3-lea, a semnat cu casa de discuri Sony Music si in doar 2 luni de la lansarea albumului "Panträume" a inregistrat vanzari record si a fost nominalizata la categoria "Newcomer" din cadrul premiilor muzicale germane "Echo". Petruta a reusit sa aduca din nou naiul in atentia lumii si vrea ca de data asta sa nu fie uitat prea repede.

Petruta este exact asa cum canta: frumoasa, sensibila, sufletista.



(Petruta interpretand piesa "Lonely Shepperd" - James Last/Gheorghe Zamfir)

Ogăraru a semnat cu Hertha Berlin

Fundaşul român George Ogăraru a semnat un contract pe un an cu gruparea germană Hertha Berlin - proaspăt retrogradată din Bundesliga.

Ogăraru (30 de ani), care şi-a încheiat contractul cu formaţia olandeză Ajax Amsterdam, după patru sezoane cu meciuri puţine pentru "lăncieri", s-a înţeles cu formaţia berlineză, pentru care evoluează şi mijlocaşul român Max Nicu.

Fostul fundaş dreapta al Stelei nu a jucat niciun minut în acest sezon pentru Ajax, în timp ce Hertha Berlin a retrogradat de pe ultimul loc din Bundesliga.

(Sursa: Evenimentul zilei)

Mi s-a parut interesanta stirea, mai ales ca tot astazi a venit si confirmarea din partea lui Markus Babbel. Fostul antrenor al lui Vfb Stuttgart a semnat cu Hertha BSC si promite sa promoveze echipa in Bundesliga. Despre faptul ca George Ogararu nu a jucat niciun minut pentru Ajax in acest sezon s-a tot scris si nu cred ca mira pe nimeni. Revin insa la o parere mai veche... sa joci in Zweite Liga la nemti nu e acelasi lucru cu a juca in liga a doua la noi.

Un singur lucru ma pune pe ganduri... Oare cum or sa ii pronunte nemtii numele lui Ogararu, cand nici macar Oance nu sunt in stare sa spuna?

Andreea Oance: "Hallo, Oance ist mein Name. O-A-N-C-E!"

Neamtu': "Ja, hallo, Frau Oanze!"

For those about to rock...

... we salute you!

Exact acum un an traiam cea mai mare dezamagire muzicala a vietii mele. Mult asteptatul concert Depeche Mode de la Bucuresti a fost anulat, la fel ca si alte concerte esteuropene ale formatiei. Motivul: Oficial Dave Gahan a mancat ceva stricat si s-a deranjat la stomac... neoficial, who knows? Cert e ca dupa luni de zile in care ma uitam la biletul postat pe birou, ca de fiecare data cand ridic ochii din taste sa il vad si ma visam topaind pe ritm de "Strange Love" - concertul nu a mai avut loc. Am mers insa la Bucuresti, am petrecut un weekend placut cu verisorii mei de acolo si am asistat la strangerea scenei din Parcul Izvor.
Astazi se anunta un alt mega-concert la Bucuresti. Aceasi data, alta locatie. AC/DC! Tanjit a mai fost concertul asta... si iata, Aka Daka vine sa le excite simturile celor 60.000 de spectatori in Piata Constitutiei. Dintre toti astia eu cunosc cel putin un fan inrait: Vali Serbanut va fi acolo. He´s gonna rock his heart out!!!
Pana una alta eu pot doar sa ascult AC/DC azi si sa ma visez din nou la concert... Serba´, shake it all night long si pentru mine, iar mai apoi astept cu interes o noua Poveste de la un alt concert AC/DC!

UPDATE: Povestea concertului de la Bucuresti pe Blogul de Rock

Born to be wild

(Foto: http://www.fr-online.de/)

Natura la nemti este foarte prietenoasa cu micii necuvantatori. Aici vezi printre blocuri arici, veverite si uneori chiar vulpi, imi povestea o cunostiinta. Lumea se bucura sa aiba in jur animalute de care sa se ingrijeasca. Aproape toate terasele si balcoanele au cate o casuta de lemn pentru pasarele si culmea, ele chiar vin si isi fac cuib acolo.

Si pe balconul meu din Berlin e o casuta.

Am ignorat-o timp de 2 luni, pana azi, cand iesind pe balcon am auzit ceva ciripind. Niste pasarele mici si albastre, a caror nume imi scapa, au devenit parinti. Niste guri mari se intrevand in intuneric si cer parca mereu mancare. Ain't that cuteeeeeeeee??!!

So far away from me...

Imi e tare dor de casa... imi e dor de persoane dragi si cumva imi e dor de haosul de la noi. Mai sunt exact 2 saptamani pana cand voi pasi din nou pe pamant romanesc, am sa merg in Ronat-City si am sa respir iar aerul poluat de la noi... dar cel mai tare imi e dor de o persoana. Pentru o anume persoana iubita, urmatoarea piesa:

Miss u, tzupy!

Bier überall sau über alles

Un lucru peste care nu poti trece pur si simplu cu vederea cand ajungi la Berlin este faptul ca aici se bea mereu si peste tot. Fie ca e ora 9 dimineata sau 21 seara - oameni de toate varstele si felurile umbla pe strada cu sticla de bere, se asaza in tramvai sau metrou langa tine, sorband din sticla cu mare patos. Nici nu vreau sa mai amintesc parcurile si alte locuri publice. Pentru noi este inimaginabil si poate chiar si inacceptabil. Aici e atat de normal, e ca si cum te-ai plimba cu o sticla de Cola...totusi mie mi se pare "trashy". Poate ca e mai bine, decat la noi in tara, unde oamenii nu au voie sa circule liberi cu sticle de bautura, dar in schimb se fac praf cu spirtuozitati dintre cele mai ordinare si apoi ii culegi de prin santuri. Sunt insa sigura, ca atunci cand voi ajunge acasa lucrurile astea imi vor lipsi.

Asa a fost si pentru Ralu, care a fost in weekend in vizita. La revederea cu Berlinul vroia sa vina, citez: "Cu berea in mana stanga si bagajul in dreapta!" Nu a fost sa fie, pentru ca ploua si batea vantul din toate partile. Ei bine, a recuperat ea totul ceva mai tarziu.

Hai noroc!!!

Nemtii haladiti

"Cicalaca-cichicea" - si nemtii se ondulau ... "cicacica-cichicea" - si nemtii se zbneguiau...

"Fa, haladito! Fa nesimtito!" - nemtii in delir!!!!

Mda, de necrezut si totusi adevarat nemtii se dau in vant dupa balkan-beats. Aseara dupa ce am stat aproximativ 25 de minute la coada pentru a putea intra in Clubul Lido, am platit 10 euro pentru o mega Balkan-Party, asteptata se pare de foarte mult lume. Inauntru plin ochi! Dar atomosfera a expodat abia cand cei de la formatia "Magnifico" din Slovenia au inceput primele acorduri balcanice. Timp de o ora slovenii au fost responsabili cu atmosfera exploziva. Au venit chiar si la bis, iar publicul s-a aratat nemultumit atunci cand membrii formatiei nu au mai iesit pe scena pentru un al doilea bis.

Mi-au placut si mie mult ... vocea solistului imi aducea oarecum aminte de formatia sarbeasca Bajaga, desi nu se aseamana stilul deloc.

Ei bine, concertul s-a incheiat, iar atunci a inceput Balkan-Disco. Nemtii ondulau din solduri, sareau, savurau fiecare "beat"... Greu de imaginat cum unii nemti anti-talent la orice fel de dans, puteau sa miste din fese :) pe ritm balcani... Dar believe me, sa ii vezi facand asta, face toti banii!

Aici pana si manelele cele mai odioase au succes la public. Pentru ca nu inteleg nimic din ce canta aia... dar totusi cum te poti misca pe o piesa care iti spune: "Sex frontal... sex orizontal"???

Well, neintelese sunt caile Domnului... Dar eu sunt inca in stare de soc, ca am dansat pe "Cicalaca" si pe "Disco Partizanii"...

Hertha sta o tura...

O harta a Europei de pe care lipseste capitala Germaniei... asta a aparut de curand in presa sportiva nemteasca. Berlinul este prima capitala europeana din ultimii multi ani care nu mai are o echipa de fotbal in prima liga. De 2 luni si jumatate de cand sunt eu aici, berlinezii au tot tinut pumnii stransi, degetele incrucisate, au facut matanii si aprins lumanari, dar tot degeaba: Hertha BSC a retrogradat in liga secunda!

Fanii au plans, au injurat, ba chiar s-au si incaierat acum nu demult... deci, au facut toate cliseele unor suporteri disperati. Toate astea insa nu au putut ajuta echipa. Astazi totusi e o zi speciala: Ultima etapa din Bundesliga. Este ziua in care practic nu mai conteaza nimic, decat spectacolul. Hertha BSC intalneste pe Olympiastadion pe FC Bayern München. Bayern este iar campioana, iar tot ce mai pot face astazi herthanii, e sa le ofere suporterilor o speranta ca la anul pe vremea asta vor promova si vor fi din nou "Erstligisten".


(Foto: http://www.skyscrapercity.com/)

Marele meu regret este ca nu am reusit sa ajung si eu la un meci pe Olympiastadion. Meciurile la care vroiam sa ajung... s-au dovedit a fi greu accesibile. La meciul de acasa cu Vfb Stuttgart, hertanii au fost sanctionati pentru incaierarile suporterilor si deci locurile limitate. Iar meciul cu Bayern e sold-out de mai bine de o luna. So...stau pe tusa!

Asta e, am admirat stadionul doar pe dinafara. Si cand ma uit la el... pffff, cate echipe din liga a II-a de fotbal din Romania nu si-ar dori sa aiba un stadion ca asta, chiar si jucand la matineu?

UPDATE: Hertha BSC - FC Bayern 1:3 - FC Bayern München campioana pentru a 22-a oara.

Ach du Scheiße!!!

Ploua! E frig! M-am saturat de vremea asta de kakao de la nemti. Azi sunt 20 de grade, maine te trezesti cu 7 si tot asa. Inca de duminica vremea a inceput sa se raceasca la Berlin. Iar cand "adie" vantul, simti ca ti se taie respiratia. In dulap inca sta agatat paltonul, dar ma incapatanez sa nu il mai port. Nu, nu admit!!! Nu se poate ca in luna mai, sa ma imbrac ca si in noiembrie. Well, incapatanata din fire... stau si dardai si visez la o frumoasa zi de primavara acasa, la Timisoara.


Foto: www.darastean.com

Dacia Adolescenza!

Trabantul a devenit dupa caderea zidului in Berlin un fel de simbol. Un simbol al Ostberlin-ului. Inventivi din fire, nemtii au si gasit cum sa faca bani multi din asta. Fie vand masinuta colorata prin machete de toate marimile sau te imbie la senzatii tari cu "Trabi-Safari", adica o tura prin centrul Berlinului la volanul unui Trabi.

Eu insa pot sa spun ca de senzatii tari poate fi vorba doar daca ai condus vreodata o Dacie! I did. 3 ani si jumatate.

Introducing DACIA ADOLESCENZA:

La noi in tara insa nimeni nu face "Dacia-Safari"... toti is dau rablele la casat. Asa am facut si eu...:(

DAMN! Ce mai afacere faceam acum. Adrenalina la maximum si trairi intense garantate la impins masina, descuiat usa cu surubelnita, care mai apoi o puteai folosi si pe post de schimbator de viteze. Ciocan, sarma, cric si o sticla cu apa - lucruri care nu trebuie sa lipseasca din portbagajul unei Adolescente.

... si s-a dus!

Thanx friend!

A fost o saptamana plina, cea in care Alina a fost la mine in vizita. Am simtit ca sunt cu un strop mai aproape de casa si asta pentru ca am putut sa glumesc in romaneste si sa fiu inteleasa (pt ca btw noi romanii suntem haiosi rau de tot). Am incercat sa ii arat Alinei putinul pe care il stiu si eu despre Berlin si sa o fac sa isi schimbe prima impresie despre orasul asta trashy... si cred ca am reusit! Prima seara am fost in Zapata (nu fotbalistul, ci localul!). Locul unde se afla acest Zapata se numeste Tacheles. O cladire veche ocupata de artisti, care nu vor sa plateasca chirie, dar nici sa plece din imobil, asa ca aici s-a format o mica oaza de "cultura". In Kulturhaus Tacheles e dezmat total pentru ca artistii sunt artisti - grafiti pe toti peretii, sculpturi din fier vechi intr-o mica galerie improvizata si o plaja cu un magic bus in curte. Haos! ... si believe me cuvantul 'trashy' de mai devreme, chiar era scris ad literam. Well, dupa ce s-a obisnuit cu ciudateniile si oamenii de toate varstele bautori de bere pe strazi, prin metrouri si tramvaie, a inceput sa vada si partile frumoase ale orasului.

Der Schnitzel König!

Dupa ore intregi de umblat - norma Alinei era de 8 ore de mers pe zi :P - am si gatit si atunci cand nu gateam, ne astepta mereu Schnitzel König, locul unde snitelul este la mama lui acasa. Iar clatita cu nume frantuzesc era facuta pentru cel putin un barbat cu o foame supraomeneasca. Ah, ce sa mai, ne-am rasfatat!!!

Dar sa nu mai vorbim de mancare. Despre asta putem vorbi cand ajung acasa si ma veti intreba daca am mancat cumva intruna, iar eu am sa spun... ca da!

Am umblat asadar cat ne-au tinut picioarele si cand nu ne mai tineau, mai mergeam putin. Am fost la zoo si am ras de animalutele de acolo. Maimutele au fost tare haioase, iar tigrul superb!

Am facut poze ciudate in fata Reichstag-ului si ne-am abtinut sa vorbim romaneste intinse pe iarba de pe Lustgarten atunci cand se apropiau de noi celebrele "Speak english".

Am baut bere si am mancat currywurst pe vaporeto si am facut muuulte poze cu celebritatile de ceara la Madame Tussauds.

Ce ai iesit din toate cele? O saptamana frumoasa, iar eu nu pot spune decat: "Friend... Schön, dass du da warst!"

Unu mai in Berlin...

Catelul antifascist!

Soare stralucitor, iarba verde, miros de mici imbietor si apoi un maldar de gunoi lasat in urma de petrecaretii muncitori pe malul raului sau la margime de padure verde... astea sunt cateva dintre lucrurile care nu se intampla de 1. mai la Berlin. Prima zi a lunii mai este o adevarata provocare pentru nemti. Nu se intrec in infulecat wurst sau baut bere, ci se intrec in ideologii. Care are dreptate. Pe de-o parte cei de extrema dreapta (Rechts-Extremen), adica neonazistii, iar de cealalta parte militanti de extrema stanga (Links-Radikalen). De ani de zile ziua asta e petrecuta cu mari emotii, pentru ca este dominata de demonstratii si prosteste. Daca pana in urma cu multi ani cei de extrema stanga se foloseau de ziua muncii pentru propaganda politica, neonazistii au inceput sa demonstreze si ei pentru a provoca. Cert este ca violentele tipice din aceasta zi au devenit de-a lungul vremii traditie. Fara bataile de la 1 mai, probabil ca Berlinul n-ar mai fi Berlin.

Brutaria de peste drum...

Spiritele s-au incins la inceputul saptamanii, atunci cand in presa a fost dat public traseul marsului neonazist. Diferit decat in anii trecuti, neonazistii au ales acum o ruta deosebita: Bornholmerstraße S-Bahnhof - Langsberger Allee S-Bahnhof. O mare provocare lansata la adresa berlinezilor. La Bornholmerstraße a fost locul punct de trecere unde la 9 noiembrie 1989 granita s-a deschis pentru prima oara pentru est-berlinezi. De aici traseul urma sa treaca prin cartierul Prenzlauerberg - un cartier deosebit de pasnic, predominat de artisti si tinere familii. Petrecerea de 1 mai din Kreuzberg - Myfest - urma sa fie astfel pentru prima ora dupa multi ani, ceva mai linistita. Totusi dezmatul a inceput acolo abia pe seara.

1. Mai - Nazifrei!


Fie ca e vorba de extremisti de stanga sau simplii oameni care se opun nazistilor - manifestantii antifa au venit cu sutele in Prenzlauerberg cu scopul de a-i opri pe extremistii de dreapta. "Hier kein Platz für Nazis" (Aici nu e loc de nazisti) a fost mesajul lor. S-au asezat pe sosea si de acolo nu s-au clintit.








Politia se pregateste pentru manifestarile de la 1. mai cu luni inainte - 7000 de politisti au fost in misiune. Cu toate aceastea evenimentele neplacute pot fi rareori preintampinate. Demonstratiile se lasa mereu cu raniti. Sticle, pietre si artificii zboara dintr-o parte in alta. Iar finalul ramane la fel mereu: nimeni nu este invingator. Totusi in Prenz neonazistii au fost impiedicati sa isi duca la bun sfarsit masul. Sute de antifa s-au opus si au invins. Cei aprox. 700 de extremisti dreapta au fost blocati.

Am fost si noi aici (Alina and me).. pe neonazisti nu i-am vazut. Erau inca departe...si sincer cred ca nici nu vroiam sa ii vedem prea tare. Is urati in draci!!!

Skinheads in Berlin.

UPDATE: S-a tras linie si deci au aparut concluziile evenimentelor de sambata. Astfel protestele de 1. mai 2010 au fost cele mai pasnice din ultimii zece ani. In total 98 de politisti au fost raniti anul acesta - 476 anul trecut.