Asta-seara am fost cu un pas mai aproape de casa. Si asta, multumita Alinei, care a fost draguta si mi-a trimis linkul pentru a putea urmari live meciul dintre Poli TM si CFR Cluj. A fost iar "un meci interzis cardiacilor", asa cum le place deseori comentatorilor sa spuna. Un meci care a inceput sa se joace in a doua repriza, cam din momentul in care m-am apucat eu sa ma uit. ;)
Clujul a deschis scorul si deci... din acel moment am inceput din nou sa ne rugam: "Haide Poli...Haide, haide Poli, da-le goolll!" Cartonase, eliminari... toate pana in ultimul moment cu sufletul la gura, cand Alexa finalizeaza, sut si GOOLLLL! Scor final 1-1! Asa e la Timisoara. Mi-a fost dor de o seara pe stadion. Cu injuraturi, cu nervi, cu suspans. Pentru ca la Timisoara jocul se incheie deobicei ori cu un meci castigat in ultimul moment, ori cu un egal ... ori ne-o luam in freza.
Oh, i miss it! Dar vorba Alinei: I´ll be back! si atunci ma intorc pe stadion sa traiesc toate emotiile astea alb-violete!
Da, da, da, mergem la stadion când vii acasă, mai prindem nişte meciuri şi noi, cu soare mai mult. ;))
RăspundețiȘtergere