She will be fine

Lumea ma tot cearta ca mi-am neglijat statutul de "SpiOance", ca nu am mai scris nimic pe blog. Trebuie sa recunosc ca au fost muuulte motive. Eu cred ca sufar de o mica depresie. Nu vreau sa par fitzoasa... sau nici nu stiu cum se numeste genul acela de om, care a stat o perioada, fie ea cat de scurta, in straintate si se intoarce si vorbeste intruna doar de cat de bine e acolo si cat de rau este aici. "Vaii, aici la Romania....". Am observat doar ca in cele 3 luni in care am lipsit, nu s-a schimbat mai nimic... am revenit si am primit instantaneu senzatia ca nici nu as fi fost plecata. Cred ca sufar de "Sindromul after Berlin" sau asa cumva... Totul pare vechi, haotic, oamenii sunt posomorati, ingrijorati si stresati... si sincer, nu prea pot sa ii condamn.
La Berlin, mediul nou de acolo ma impresiona la fiecare pas, imi oferea mereu ceva curios si deosebit. Iar acum cred ca e si vina mea, ca nici macar nu mai incerc sa ma las impresionata de nimic. Eh, dar vor veni ele momentele in care ma voi detasa... deocamdata e cam greu. Dar asta nu a fost singurul motiv pentru care nu am mai scris nimic. Cu mintea tot departe la Berlin simteam ca mai am atatea de povestit... Doar ca la scurt timp de la sosirea mea acasa aflasem teribila veste despre Sanja... cea care mi-a fost foarte apropiata in ultimele 3 luni. Din acel moment, am refuzat pana si sa ma mai gandesc la Berlin, sa imi amintesc prea multe din cele traite acolo. Cumva, tot ce facusem la Berlin avea legatura cu ea. Acum pot rasufla linistita... E bine! Va fi bine! Acum pot sa imi amintesc de Berlinul nostru si sa va impartasesc si voua...


(Sanja a trecut cu bine peste operatii si coma. Acum este inca fragila, dar va fi bine.)




Sanja, stiam eu ca vei reusi!!!