„Buna ziua, sunt de la ziar, tocmai ma documentez pentru un articol....“ Moment in care ochii se bulbuca, parca l-ar fi vazut pe dracu´, omul isi scuipa in san, face trei pasi inapoi si o cruce de la podea la tavan, doar doar va dispare necuratu´din fata lui. Isi inclesteaza buzele, numai sa nu cumva sa ii iasa vreun cuvant din greseala, clatina din cap si face semn de negare cu mana. Cam asta e atitudinea pe care o are omul de rand din Romania fata de ziaristul de rand, surprinzator, din aceasi tara.
Stiri preparate la cald...
Cu reactii asemanatoare m-am tot izbit de-a lungul timpului, dar parca saptamana trecuta de-a dreptul m-am scarbit. Stiam deja ca oamenii din Romania nu sunt obisnuiti cu presa, ca se tem sa vorbeasca si ca: “Stim noi cum sunteti voi…una spunem, alta scrieti”. Si cumva, nu pot sa ii condamn. Tot noi, presa, suntem de vina… Noi ne-am facut reclama asta. Noi ne-am defaimat intr-atat, am tabloidizat totul. Spun noi…adica breasla noastra, desi tind sa cred, ca nu ma identific cu “jurnalistul roman”. Nu, refuz sa fac asta! Categoric. Nu! Pentru ca am vazut cum se face presa adevarata si refuz sa devin ceea ce au devenit altii.
In Germania toata lumea citeste ziarul. De la adolescenti pana la pensionari. Il citesc cu drag. Sunt informati…si spre surprinderea multora, au o cultura generala vasta. Cand ii abordezi pe strada si te prezinti ca fiind ziarist, se opresc, iti vorbesc, iti spun numele si varsta.. nu se tem de nimic. Pe cand la noi oamenii citesc ziare de proasta calitate, cancanuri si prostii. Iar de cultura generala... nici nu are sens sa mai vorbim.
“Aveti cizme de guma pentru rahat? Dar vesta si ochelari anti-flegma?” Asa ne intreba profesorul Marcel Tolcea in primul an de facultate la jurnalism. “Nici nu stiti in ce rahat v-ati bagat!” continua el. Si, intr-adevar…habar n-aveam. Presa din Romania e in rahat pana in gat si ar fi scufundata cu totul, daca nu ar fi calcat in picioare multa lume, doar sa se mentina inca putin la suprafata. Dar ce mai conteaza un mic ragaz, cand tot acolo va ajunge?
asta nu e nimic... incearca cu un aparat foto mai profesional... pentru voxuri sau alte chestii.. adica nimicuri.. cand vad ca sunt pozati fug ca de dracu... ce rau le poate face o poza amarata insotita de o parere ?
cel mai tare e cand tu ii intrebi de sezonul de reduceri si ei iti spun nonsalant "nu dau interviuri!" sau esti cu aparatul foto in mana si iti spun "va rog, nu filmati!" e clar cum sta treaba, nu?
Cand am facut si eu practica in Germania, m-am mirat total cat de deschisi sunt oamenii fata de jurnalisti, cat de constienti de importanta informatiilor pe care le pot oferi si de dreptul meu de jurnalista de a fi informata. Aici, in Romania, jurnalistul e parca ultima speta. Oamenii stramba din nas cand le spui ce profesie ai, li se pare ceva "neserios", ba chiar incep sa aiba grija ce scot pe gura. E trist ca se intampla asa. Si totusi, nu-mi va fi rusine sa spun ce meserie am invatat. Si asta pentru ca mi-o fac intr-un mod cinstit.
Genial! Felicitări pentru acest text MI-NU-NAT!
RăspundețiȘtergereasta nu e nimic... incearca cu un aparat foto mai profesional... pentru voxuri sau alte chestii.. adica nimicuri.. cand vad ca sunt pozati fug ca de dracu... ce rau le poate face o poza amarata insotita de o parere ?
RăspundețiȘtergerecel mai tare e cand tu ii intrebi de sezonul de reduceri si ei iti spun nonsalant "nu dau interviuri!" sau esti cu aparatul foto in mana si iti spun "va rog, nu filmati!" e clar cum sta treaba, nu?
RăspundețiȘtergereCand am facut si eu practica in Germania, m-am mirat total cat de deschisi sunt oamenii fata de jurnalisti, cat de constienti de importanta informatiilor pe care le pot oferi si de dreptul meu de jurnalista de a fi informata. Aici, in Romania, jurnalistul e parca ultima speta. Oamenii stramba din nas cand le spui ce profesie ai, li se pare ceva "neserios", ba chiar incep sa aiba grija ce scot pe gura. E trist ca se intampla asa. Si totusi, nu-mi va fi rusine sa spun ce meserie am invatat. Si asta pentru ca mi-o fac intr-un mod cinstit.
RăspundețiȘtergere