A trecut aproape o saptamana de cand am fost la film la "Inception" - un film mult prea complicat pentru ora la care l-am urmarit. Dar nu am sa spun nimic despre film, a scris deja Alina despre el si sunt de acord intru totul. Chiar daca detaliile erau uneori sufocante, iar ora tarzie ma facea sa imi doresc sa ajung cat mai repede pe taramul viselor. Iata ca filmul asta ciudat a "semanat" in mine un sentiment si el foarte ciudat. Visez agitat de cand ma stiu, dar parca abia acum incep sa ma sperii. Ma trezesc mai obosita decat m-am culcat, iar ecoul unor vise ma urmareste zile intregi. Ah, si unde mai pui, ca uneori e tare greu sa distingi visul de realitate si asta parca ma tulbura si mai tare. Petru e si el foarte profund atunci cand vorbeste despre Inseption si really, parca nu ma linisteste cu nimic.
Stii, sentimentul ala, care iti da asa o neliniste? Amintiri din trecut care par mai reale ca niciodata? Persoane care nu iti mai vorbesc demult, te tin la taclale? Well, it´s strange? Si eu le visez pe toate.
Totusi revin si spun ceva despre film. Subiectul a fost ales perfect. Toata lumea viseaza si cu totii ne ridicam semne de intrebare atunci cand ne-am dori rastalmacirea lor. Am aflat din film: Ca da, asa e, mereu ne trezim in mijlocul visului fara sa stim cum si de ce am ajuns acolo, ca ne cream singuri ca niste arhitecti veritabili decorul, ca uneori daca ne chinuim sa ne construim un vis inainte sa atipim propriu-zis, chiar il visam apoi... Totusi mai am o sumedenie de intrebari: Care este explicatia plauzibila, atunci cand te trezesti brusc din vis si inca simti atingerea celui din vis, sarutul pe buze sau respiratia rece in ceafa? Si de ce atunci cand visam ca picam in gol, chiar simtim acel gol in stomac?
Foto: www.smashingapps.com
Picajul în gol e de la stres, citisem eu.
RăspundețiȘtergerePicajul in gol se numeste si ”caderea in somn”, pentru ca toti care il experimenteaza nu ajung niciodata sa se zdrobeasca de asfalt, de pamant sau de apa. Eu nu am mai avut de mult sentimentul ca pic atunci cand adorm, dar cand il aveam, tot timpul eram in patutzul de copil si cadeam cu el pe casa scarilor in blocul unde am copilarit.
RăspundețiȘtergereStrange... :) eu cred ca tu incercai sa faci scheme á lá Jackass cu patutul pe scari :) glumesc!hmm, un psiholog ar spune ca ai o trauma din copilarie sau poate chiar ai picat cu patul (cumva e de inteles, acum ca marturisesti asta)
RăspundețiȘtergere