You know you´ve lived in Berlin, when...

Este ultima mea zi la Berlin. Nu vreau sa spun prea multe acum, ci vreau doar sa rezum pe cat se poate de bine ce inseamna sa traiesti la Berlin. Textul nu imi apartine, l-am preluat de la Ralu, care la randul ei l-a preluat de pe te miri unde... Cert e doar, ca tot ce apare scris aici este apropiat de realitate in proportie de 99%... so enjoy!

You know you´ve lived in Berlin, when:

- You take your own plastic bags with you when you go shopping, so you don't have to pay for them.

- You've fallen asleep on the S-Bahn on the way back from a club and ended up in the middle of nowhere.

- You hate cyclists with a passion!

- You believe a Doner Kebap is a suitable alternative to a proper meal.

- You've memorised every stop announcement on the bus, and say them aloud, "Leonorenstrasse/Siemensstrasse". "Zurückbleiben bitte "BEEEEP BEEEEEP BEEEEEP"

- You need a plastic card to do everything, from washing your clothes to eating lunch.

- Your diet is 60% Wurst, 30% Beer.

- You've seen people bring their dogs onto buses, trains, and restaurants and you hate every single one of them!!

- You've almost starved to death because you forgot to go shopping before Sunday.

- You know it takes an hour to get anywhere on public transport.

- You've been deeply disappointed by the Fernsehturm.

- You think staying out clubbing until 6am is common.

- You know how much every bottle's deposit is.

- You've had the urge to push postmen off of their huge bikes.

- You knock on desks at the end of every class.

- You hate bus drivers who leave you waiting in the cold, while they sit in the bus just so they can stick to their timetables.

- You don't care how you look anymore because everyone who live here dresses like it's 1985.

- You've ended up in a disturbing club/warehouse/art house drunk and have been leered at by creepy old Berliners.

- You know that you can buy alcohol from anywhere at anytime, and if you forget they always have little bottles at the checkout.

- You freak out when the bus is a minute late.

- You're suspicious that every building has riot shutters.

- You've only ever seen Checkpoint Charlie as a drunken blur from a taxi.

- You think that shopping at Ikea makes you classy.

- You have a favourite bar and it's probably under some train tracks.

- You can recognise buses from the vandalism on their windows.

Vandalism sau arta?

Ce ar fi Berlinul fara graffiti-uri? Poate ca si mancarea fara sare, o zi de vara fara soare, Stela fara Arsinel... Insa Berlinul este plin de Graffiti si chiar daca am crezut ca ar fi legal, nu este. Este cat se poate de ilegal... considerat ca peste tot un vandalism. Totusi autoritatile nu fac nimic impotriva "artistilor" stradali, care acopera peretii cladirilor din capitala germana. Asta si pentru ca Berlinul este sarac - capitala cu 3.500.000 locuitori are PIB-ul mai mic decat cel al Hamburgului cu doar jumatate din numarul de locuitori. Nimeni nu are bani sa renoveze. Am mai spus, Berlinul este un oras al artistilor, iar arta poate lua diferite chipuri. Mai jos niste poze din turul alternativ al Berlinului pe care l-am facut la sfarsitul saptamanii trecute.

(East Side Gallery - bucata din Zidul Berlinului pictata in 1990 de 22 de artisti din diferite tari si restaurata in 2009)

(Urias stencil pe o cladire din Kreuzberg)

(Einstein... )

And last but not least, am revazut Kunsthaus-ul Tacheles aka. Zapata. Acolo unde fusesem tarziu in noapte cu Alina si pe care reusisem sa o sochez tare de tot inca din prima seara la Berlin. In lumina zilei locul nu arata cu nimic diferit, ba cu ocazia asta am reusit sa vad trash-ul si junk-ul mult mai bine. Take a look:

(... si the magic bus in fundal)

(si un strop de arta abstracta)

(libelulu-monster)

Berlinul e GAY!

Berlinul este alternativ, este stare de spirit, este chill, este gay! Da, Berlinul este gay (=vesel)! ... dar si putin gay, in sensul de "pe invers". Este foarte open minded si tolerant cu toti si toate. Aici te plimbi prin parc si admiri o pereche de indragostiti, care se saruta in parc, ii invidiezi chiar ca par asa de fericiti... si cand te uiti mai atent, te sochezi: sunt 2 barbati! Pentru noi esteuropenii imaginea asta nu pare la locul ei, oricat de tolerant vrei sa fii. Pe fata ti se poate citi mirarea si cumva iti vine sa te holbezi absurd. Aici de fapt nimanui nu ii pasa foarte tare. Totul este absolut normal. Berlinul este obisnuit cu asa ceva. Poate de aceea anul acesta are loc aici si ce-a dea 32-a editie a "Berlin Pride Festival" si implicit a "Christopher Street Day" (CSD). Aproximativ 500.000 de participanti gay: homosexuali, transsexuali, intersexuali, heterosexuali, travestiti... sau "inca nehotarati" sunt asteptati in ultima zi a festivalului la parada. Coloana victoriei (die Siegessäule) - cea pe care multi o stiti de la tv de pe vremea Love-Parade si care a insemnat punctul culminant al paradei in anii trecuti - este in erstaurare. Finish-ul urmeaza sa fie astfel pentru prima oara Poarta Brandenburg, cel mai important simbol al orasului. "Normal ist anders!" (Normal este diferit) este motto-ul festivalului in acest an, iar toti participantii la parada sunt indemnati sa poarte aripi de inger, pentru ca acestia sunt neutrii, spun organizatorii.

Si daca daca tot suntem in tema, in 2008 in Berlin a fost inaugurat monumentul in memoria homosexualilor cazuti victima nazistilor in al Doilea Razboi Mondial. Acesta se afla in parcul central "Tiergarten" si este foarte interesant. Se aseamana ca forma cu monumentul evreilor cazuti prada Holocaustului, insa ce il face cu adevarat special este filmuletul care poate fi vazut in interiorul monumentului: 2 barbati sarutandu-se. Acest filmulet a lansat controverse in randul lezbienelor, care s-au aratat ofensate. Ca sa potoleasca spiritele nemtii au decis: din 2 in 2 ani se vor schimba filmulete care vor infatisa pe rand barbati, iar mai apoi femei. In septembrie urmeaza ca filmuletul sa fie schimbat cu imaginea a 2 femei, care se saruta - asta chiar daca nimic nu atesta ca in al Doilea Razboi Mondial si lezbienele sa fi fost urmarite de nazisti.

Ah si da, Klaus Wowereit, primarul general al Berlinul este si el homosexual declarat, asa ca, da, Berlinul este gay!!! Sau?

Karneval der Kulturen

(Foto: N24)

Ca Berlinul este o metropola multiculti am mai spus si poate ma tot repet. E un oras in care toate natiile convietuiesc in pace unele cu altele (mai putin cand e vorba de cei de extrema dreapta) si totul decurge intr-o oarecare armonie. Asta imi aduce cumva aminte de Timisoara, unde pe parcursul anilor nemti, unguri, sarbi si alte natii au convietuit impreuna si au luat una de la alta ce a fost mai bun si mai frumos.

Dar revenind la Berlin in weekendul trecut a avut loc cea de-a 15-a editie a carnevalului culturilor sau in deutsch "Karneval der Kulturen". Carnavalul are loc in fiecare an in weekendul Rusaliilor si aduna mii de oameni in cartierul Kreuzberg in cele 4 zile de sarbatoare stradala . Pe cele 8 scene se urca artisti care furnizeaza muzica pe toate gusturile, iar nenumaratele tarabe hranesc pana si cele mai mofturoase preferinte culinare. De fapt totul se poate caracteriza simplu: aglomeratie maxima si cumva nu e deloc departe de ceea ce cunoastem deja de la Festivalul Berii sau alte sindrofii asemanatoare. Momentul cel mai asteptat al carnavalului este duminica, atunci cand are loc parada formatiilor. Anul acesta au fost 100 in cap. Asemanator cu parada carnavalului de la Rio parada formatiilor participante se face cu camioane impodobite si muzica data tare. E super!!! Oricine se poate alatura paradei daca ii place o anumita formatie. Tot ce trebuie sa faci e sa urmezi camionul, sa topai si sa arati multa buna dispozitie.

Am incercat sa fac fotografii, doar oamenii se miscau mult mai repede decat putea aparatul meu sa faca poze. Asa ca, long live the internet! Ideea e sa va fac sa capatati si voi o imagine a ceea ce este Karneval der Kulturen.

Fotos by Johannes Gruhl:

AMR 7 zile...

Timpul se scurge... repede. De astazi intr-o saptamana ma voi afla in avion in drum spre casa si voi numara orele si minutele pana cand ma voi arunca in bratele cuiva drag. Ma gandesc totusi si cu parere de rau ca plec. Imi va lipisi Berlinul! Tare! Lejeritatea de aici... miserupismul constant, ciudateniile, the trashy style... poate si stropul de viata independenta. Ce sa mai? A fost o experienta de care imi va fi dor. Pana atunci insa.. tre´ sa chefuiesc. Sorry, gotta go!!! AMR 7 zile...

O zi de lucru...

Mi-a fost pasata prima leapsa din viata mea de bloggerita. Ce sa fac cu ea? Habar n-am. Prin "Leapsa de lucru" ar trebui sa aflati care este programul meu la Berlin. Am sa incerc totusi sa nu raspund punctual, dar am sa va povestesc putin din programul meu de la Berlin.

Ora 8 - suna ceasul. Ma trezesc 20 min mai tarziu. Fac dus, mananc, ma imbrac si plec. In cutia postala ma asteapta ziarul (TAZ). Ma opresc la brutaria de peste drum si cumpar un croissant cu marzipan. Apoi iau S-Bahnul 2 statii pana la Schönhauser Allee, acolo ma urc in metroul U2 si merg aprox. 20 minute cu el pana la Stadtmitte. Intre timp rasfoiesc ziarul, in special editia de "Berlin". In functie de vreme mai merg 7 minute pe jos sau astept U6, merg o statie si cobor la Kochstraße, colt cu Rudi Dutschke-Straße. Ajung la redactie. Trec prin cafeneaua de la parter, Tazspresso, urc apoi 3 etaje si here i am, in departamentul "Berlin". Ma asez la calculator, introduc numele de utilizator personal, parola si apoi ca un ritual tastez: meebo.com pentru messenger, yahoo.mail pentru mailurile private si webmai.adz.ro pentru mailurile de la ziar de acasa. Accesez site-urile diferitelor ziare de la nemti, ma pun la punct cu stirile la zi, iar la 10.30 fix incepem sa "conferam". Pana la momentul asta toti am citit articolele aparute in editia de azi din suplimentul "Berlin". Sedinta incepe cu "Blattkritik" - critica ziarului.

(sedinta de redactie - Blattkritik)

Aici se discuta despre articolele aparute in editia actuala: daca alegerea pozitionarii articolelor, de expemplu, de pe prima pagina a fost potrivita, titluri, poze, continut. Critica se face uneori la sange - nimeni nu scapa, dar la fel, nimeni nu se supara, ci incearca sa invete din greseli. Sedinta de redactie continua cu stabilirea temelor etc... chestii normale. Fiecare se retrage apoi si isi vede de treaba. Intre 12 - 15 in Tazpresso se serveste pranzul. Cei care lucreaza la taz, dar si practicantii isi pot procura un card special, prin intermediul acestuia primim mancarea la jumatate de pret. La etajul 1 cafeaua si ceaiul e la discretie. Programul unui ziarist aici se intinde pana la 19.30. Iar paginile se livreaza in functie de importanta lor la ore diferite (ca peste tot). Intre timp telefonez, ma documentez, merg pe teren. Apoi scriu. Fotograful nu vine niciodata cu noi pe teren. Fotografiile se "comanda" in redactia foto de catre secretarul de redactie. Doar in cazuri speciale si tot "comandat" in prealabil fotograful poate sa te si insoteasca. Cand vreau sa ma mai deconectez de fetele sobre ale redactorilor, care si glumesc, dar in stilul lor nemtesc... ma duc pe tereasa de pe acoperis (Dachterasse). O oaza verde la etajul 5 al cladirii.

Pe la 17 - plec. E destul pentru mine intr-o zi. Ok, mai stau uneori si pana la 18 sau chiar 18.30, dar niciodata pana la 19.30.

In drum spre casa ma mai pierd in H&M sau prin alte magazine. Iar seara, miercurea, avem intalnirea noastra saptamanala de la bursa. Acolo incercam sa mergem de fiecare data in alt loc. Mancam, bem si povestim. Se face tarziu in noapte :) si ma intorc acasa. A 2-a zi o iau de la capat.

Emotions

Am cunoscut-o pe Petruta - fata cu naiul - cea care i-a uimit pe nemti cu sunetul plin de emotii transmis de catre acest instrument destul de necunoscut aici.

Cand a urcat pe scena show-ului "Supertalent" din Germania a reusit in doar cateva clipe sa taie respiratia tuturor. Piele de gaina, fiori rauri rauri, dor, duiosie, lacrimi - un complex de sentimente, pe care multi uitasera sa le mai simta. La "Supertalent" s-a clasat pe locul al 3-lea, a semnat cu casa de discuri Sony Music si in doar 2 luni de la lansarea albumului "Panträume" a inregistrat vanzari record si a fost nominalizata la categoria "Newcomer" din cadrul premiilor muzicale germane "Echo". Petruta a reusit sa aduca din nou naiul in atentia lumii si vrea ca de data asta sa nu fie uitat prea repede.

Petruta este exact asa cum canta: frumoasa, sensibila, sufletista.



(Petruta interpretand piesa "Lonely Shepperd" - James Last/Gheorghe Zamfir)