Arm, aber sexy und so verführerisch

... (Sarac, dar sexy si atat de ispititor)

Berlinul si sarmul lui ademenitor a mai facut o victima... una, pe care eu o simt - ca pe noi toti, cei care am trecut pe acolo - irecuperabil de indragostita de orasul asta atat de special. Andrei Plesu scrie in Dilema Veche "La Berlin, despre normalitatea uitata a vietii". M-am regasit in fiecare cuvintel scris si cred ca am simtit acelasi lucru in aceasi masura ca si el. Un cititor a lasat un comment articolului si spunea "e un articol tipic pentru un turist cu complexe". Refuz sa accept asta, pentru ca noi cei care dorim mai mult de la viata si de la normalitatea ei, suntem indreptatiti sa gandim asa. Ciudat e, ca abia cand observi ca normalitatea se poate masura si in alte unitati de masura, realizezi ca nu te-ai nascut tocmai unde trebuia. Totusi, ceea ce pe mine ma fascineaza de-a dreptul, e felul in care cei care au trecut macar o data prin Berlin sunt vrajiti instantaneu de atitudinea orasului. Mai intai Ralu, apoi eu, iar acusi Ana va veni acasa si ne va ameti, la fel cum si noi la randul nostru am facut-o, despre viata minunata berlineza, pe care intr-o viata, trebuie neaparat sa o fi trait. Insa cu toate bunele si relele Berlinul ramane acelasi: "Arm, aber sexy" si atat de "verführerisch"!

Pase magice

Unii oameni au o "pasarica" pe creier, altii au stoluri intregi, eu am piese care imi suna si rasuna in minte iar si iar. Cea mai recenta dintre ele e piesa formatiei Antarctica. Auzisem de formatia asta acum cateva luni, atunci cand cei de la Morcheeba au venit in Romania. Citisem pe undeva ca Antarctica va canta in deschiderea lor. Atat. Nu mi-a starnit curiozitatea in vreun fel anume sau nu intr-atat, incat sa simt nevoia sa ii si ascult. "Pase magice" am auzit-o recent pe Guerrilla si atunci, zbang! Uau, suna interesant! Imi place, place. De atunci ma urmareste zi de zi. Poate daca o postez aici, voi reusi sa ma scap de ea sau macar sa fac si pe altii sa fie bantuiti. Am pasat!

Romanii au ... putze mici

Cseke Attila le cumpara romanilor prezervative-gigant, de 19 cm
Ministerul Sanatatii va imparti gratuit prezervative in valoare de 200.000 de euro, care vor avea lungimea medie de 19 centimetri, in conditiile in care marimea penisurilor romanilor este estimata la 12,73 cm, anunta realitatea.net.

Reprezentantii Ministerului Sanatatii garanteaza ca prezervativele-gigant sunt "elastice si se intind".

Prezervativele, care urmeaza sa fie distribuite gratuit la cabinetele de planning familial din tara, nu trebuie sa fie mai scurte de 16 cm, lungimea lor medie fiind de 19 cm.

Cele mai recente studii arata ca romanii se claseaza pe ultimul loc in ceea ce priveste marimea penisurilor, care au o medie de 12,73 cm.

Astfel, prezervativele de 19 centimetri de la Ministerul Sanatatii s-ar potrivi congolezilor, care au o lungime medie de aproximativ 18 cm.

„Probabil cei de la ginecologie (n.r.- de fapt, urologul trateaza afectiunile organelor genitale masculine) stiu cum s-a ajuns la dimensiunile acestea. Sunt in asa fel stabilite incat sa nu fie discriminat niciun producator sau furnizor de pe piata, dar din zona europeana [...]

V-am spus, sub 16 cm nu e pe zona. Poate sa fie mult mai mare, depaseste si 19 cm. Un prezervativ este si elastic, se si intinde. Masuratorile nu le face ministerul. Pentru alte detalii, eu as spune sa consultati un medic ginecolog, poate va da mai multe informatii. Studiile se comanda, nu stiu daca cei de la Institutul de Statistica au asemenea date”, au declarat reprezentanti ai ministerului.

Romanii se claseaza pe locul 99 in lume la marimea penisurilor , cu o medie de 12,73 cm, pe harta realizata de targetmap.com.

(sursa: stiri.rol. ro)

Mai ramane ceva de adaugat? Cred ca orice cuvant ar fi deja in plus.

Tzupy cel mic va ureaza: PASTE FERICIT!

Poza sau desen?

... asta e-ntrebarea! Bogdan Preutescu reueste sa realizeze portrete in creion care pot fi cu usurinta confundate cu fotografii adevarate. Eu l-am descoperit intamplator si poate daca nu exista Facebook-ul nu as fi aflat niciodata. Si apoi, va vine sa credeti ca asta a iesit din mana unui fost fotbalist? :)

Iar acum originalul:

Another brick in the wall

"Niemand hat die Absicht eine Mauer zu errichten"/"Nobody has the intention of building a wall" (Walter Ulbricht, Berlin iunie 1961) şi totuşi în aprilie 2011 cărămidă peste cărămidă se înalţă în faţa casei culturale Tacheles din capitala Germaniei. Am scris despre casa asta deosebită în urmă cu un an (click aici!). E un fel de El Dorado al artiştilor de tot felul, care locuiesc şi lucrează acolo. Fără bani. Pentru ca mafia imobiliară nu acţionează doar la noi... se întâmplă şi la ei... casa urmează a fi vândută şi transformată în altceva mult mai profitabil. De mulţi ani locaţia este una controversată din acest punct de vedere. Totuşi artiştii nu s-au lăsat înduplecaţi şi au continuat să îşi vadă de treabă aici. Cluburi, o plajă în curte, ateliere şi o galerie de artă cu figurine din fier - acestea sunt poate doar câteva dintre lucrurile care se întâmplă în Kunsthaus Tacheles de pe Oranienburger Straße. Clădirea are deja puţin peste o sută de ani şi a fost inaugurată mai întâi ca centru comercial sub numele de Friedrichstraßenpassagen. Parţial paraginită a devenit în anii ´90 refugiu pentru artiştii săraci ai Berlinului şi a continuat să rămână aşa până azi. Astăzi însă, cei care doresc să acceseze intrarea spre curte a casei Tacheles vor avea marea surpriză de a se izbi de un zid înalt de 3 metri.

(Foto: dapd)

Mesajul e unul singur: Atelierele, cluburile, artiştii şi operele lor trebuie să părăsească Tacheles-ul. Ce se va întâmpla într-un final, rămâne de văzut. Cert este că în Berlinul secolului al 21-lea soluţia problemelor incomede se găseşte încă în ridicarea de ziduri.......

Muzica ne inspiră

Am citit astăzi un text genial, dar genial... un adevărat studiu de caz esenţial în viaţă. Oameni buni nu putem trece prin viaţă aşa pur şi simplu, ca prin brânză, fără să înţelegem esenţa. Astfel, trebuie să ne punem întrebarea, firească, absurdă, evidentă chiar: "Cât de dispus eşti la sex în funcţie de trupa care îţi place?" (Sura Libertatea.ro, un text provenind de la Mediafax)

Site-ul de socializare Tastebuds.fm a realizat un sondaj despre cât de uşor îţi poţi găsi posibili parteneri de cuplu în funcţie de preferinţele muzicale, conform Mediafax. Cei care au participat la sondaj au fost invitaţi să spună cât de departe ar fi dispuşi să meargă în timpul unei prime întâlniri. Utilizatorii au avut la dispoziţie trei versiuni de răspuns: "Mă voi limita la o discuţie", "Poate un sărut" şi "Voi merge până la capăt dacă voi avea dispoziţia necesară". Rezultatele au fost apoi comparate cu preferinţele muzicale ale participanţilor. Astfel, s-a constat că fanii trupei britanice Coldplay sunt cel mai puţin dispuşi să facă sex la prima întâlnire, urmaţi de admiratorii cântăreţelor Adele, Lady Gaga, Katy Perry şi cei ai trupei Kings Of Leon.
În categoria opusă, a celor mai dispuşi la sex se află fanii trupei Nirvana, urmaţi de cei ai trupelor Metallica şi Linkin Park, după care vin cei cărora le place rapperul Kanye West şi grupul Gorillaz.

Deci, mediocrilor, cum să spuneţi că cei de la Kings Of Leon nu ne inspiră la "crash boom bang"? Dar piesa "Sex On Fire"? Eu una când o aud... abia că mă mai pot abţine. :))
De fapt, hai, s-o spun pe-a dreaptă, eu de mult aşteptam un motiv să pun aici piesa asta. Acum a venit şi contextul. :) Yeaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhhhhhh, youuuuuuu, your sex is on fireeeeeeee!

Breaking Bad

La naiba cu CSI, Lie to Me si alte seriale mult prea previzibile. De ceva vreme am descoperit Breaking Bad, iar filmul asta chiar face toti banii. Are de toate: detalii puse la punct minutios, inteligenta, chimie, umor si suspans cat incape. E narcotic si creaza dependenta. :) Povestea este simpla si moralista: Drogurile ademenesc! Banal, ati spune. Nu si daca e vorba de Walter White, un profesor de chimie la un simplu liceu din New Mexico, care e diagnosticat cu cancer pulmonar in faza inoperabila. Totul se complica cand barbatul la cei 50 de ani ai sai este pe cale sa devina accidental din nou parinte si asta dupa ce primul copil, Walt Jr. sufera de un handicap. 737.000 $ este suma de care are nevoie pentru a putea lasa in urma familiei. Cum poate un profesor de chimie sa ajunga la banii astia in cel mai scurt timp? .......... Nu vreau sa divulg prea multe, vreau sa va conving ca e un serial altfel si chiar merita vazut.

Iar ca sa va convingeti ca e bun, de la lansare, in 2008, serialul a fost recompensat cu 4 premii Emmy. Si am mai gasit si asta: http://www.realitatea.net/un-fizician-roman-trece-de-la-cercetare-nucleara-la-seriale-americane-de-succes_706429.html

I've got the dreamers disease

Ma supara lucruri de care nu vreau sa vorbesc, totusi visez la mai bine. Intr-o zi lucrurile vor fi si asa cum sper eu sa fie...

Il vreau!

Primavara: Imi place, place place

Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, a venit primavara! Bun, unii ar zice "pe dracu!" pentru ca este inca frig ca naiba, dar mie nu imi pasa. Soarele e sus pe cer si asta e tot ce am nevoie pentru o zi perfecta: o raza care imi gadila genele la primele ore ale diminetii, un cer senin care sa ma insoteasca in drumul spre lucru, soarele sa imi intre in ochi, dar care ma supara, pentru ca e un prieten vechi demult asteptat... si mirosul florilor de primavara pe care le ador. Pe toate.
De 2 zile pasesc pe raze de soare si am de gand sa tot o fac asa pentru ca acusi e ziua mea, nananana! :)
Happy springtime everyone!

Stiati ca este atat de multifunctionala???

Eu nu! Dar uite: Dupa ce un tip le-a aratat nemtilor ca se poate picta lejer cu ea (aici!), niste greci ne arata acum ca atat tema din The Godfather, dar si Carmen de Bizet pot suna la fel de bine si in varianta "penis".

Vai de golumbii lor!

Ohhhh my God, Monica a pierdut costudia Irinei!!!!!

Si SOC: Cosmarul continua! De mai bine de o saptamana, intreaga rasuflare a Romaniei nu mai doarme, se framanta si se ingrijoreaza: Oare ce se va intampla cu Monica si Irinel, acum ca ea, "scorpia", a inaintat divort? Mai intai ii plangeau toti de mila lui Iri "Vai, saracul, ce soarta trista!" apoi au dat-o la intors "las' ca doar stia el, libidinosul, ca nu avea sa tina povestea asta la nesfarsit. Daca i-a trebuit muiere tanara si pitipoanca, acum sa suporte consecintele"... Cap de afis, stire de deschidere, talkshow-uri, dezbateri, analize... si tot asa pana azi, cand instanta a hotarat ca Irina, fiica celor 2 mapeti, sa ramana sub custodia mapetului-sef. Iar acum: "Oare ce se va intampla cu micuta Irina?" "Cine va avea grija de Irinuca?"... Irinuca??? Fratilor, are you out of your mind? Avocati, actori, creatori de moda, astrologi, prezicatori... Adriana Bahmuteanu, Viorel Lis (WTF?????) toata lumea ii deplange soarta "Irinucai". Daca pana si marile jurnalizde Alessandra Stoicescu si Gabriela Vranceanu au ales sa vorbeasca despre asta in emisiunile lor.. e clar, presa a tampit definitiv!!!

Mi-e sila ca fac parte din breasla asta... BLEAAAAHHHHHHH!!!!!!!!!!!!!!!!!

Good Bye, Lenin!

Am vazut azi un film, pe care demult planuiam sa il vad. O poveste trista in esenta, dar tratata foarte haios... un soi de realitate crunta, dar care te face sa privesti cu haz asupra lucrurilor. "Good Bye, Lenin", caci despre filmul asta e vorba, chiar merita vazut. Merita sa te pui in pielea personajului si sa faci un mic exercitiu de imaginatie. Sa incerci sa iti dai seama cum ai fi procedat tu atunci si daca ti-ar fi iesit la fel de bine...

Ok, dar inainte de toate, pentru cei care nu cunosc filmul, povestea este una singura: Zidul Berlinului cade. La fel si mama lui Alex - activista de partid si sustinatoare leninista convinsa - ea cade insa intr-o coma profunda cu aproximativ o luna inainte de intamplarile din noiembrie '89 si ramane asa 8 luni de zile. Toate marile schimbari de tranzitie, unirea vestului cu estul, invazia rapida a capitalismului, libera circulatie si muuulte altele, trec de-a dreptul indiferent pentru ea. Atunci cand nimeni nu mai spera intr-o minune, Christiane se trezeste. Infarctul suferit anterior ar putea oricand recidiva... la chiar si cel mai mic soc. Asa ca Alex hotaraste sa lase socialismul sa traiasca in continuare, doar pentru ea. Locuinta se transforma din nou in tipicul apartament de bloc comunist, Alex cauta cu disperare produse tipice est-germane si produce chiar stiri in favoarea lor: Nemtii din RFG nu mai suporta capitalismul si hotarasc sa traiasca in socialism... ba chiar primesc si 200 de marci bani de intampinare, iar esticii sunt rugati sa fie foarte primitori cu noii veniti... iar atunci cand secretarul general al Partidului Unitatii Socialiste Erich Hoenecker renunta la functia sa, in locul sau vine un fost cosmonaut, actualmente sofer de taxi. Pe scurt, e povestea unui tanar care isi exercita pana in ultimul moment dragostea fata de mama sa, pe care vrea doar sa o vada fericita.

Pe mine m-a fascinat dintotdeauna felul in care tranzitia s-a produs in Germania intr-un asa de scurt timp. La vizionarea filmului mi s-au derulat brusc in fata ochilor imagini cunoscute, de prin 1990, '91 in Romania. Eram mica, dar totusi invazia de culori ma fascina: firme luminoase cu imaginea Coca-Cola, ciocolata Kiss sau sucul Tec, televiziunea prin cablu si parabolica. Iar acum, revin la exercitul de imaginatie, pe care il propun... cat de greu ar fi fost pentru voi, sa refaceti socialismul pierdut? Si acum sincer... chiar asa, parca prea am copiat toate rahaturile occidentului.

Suicide of Blonde

Cand stii ca esti bleg? ... atunci cand: esti in intarziere, dar alegi sa conduci pe intuneric fara ochelari, pe o scurtatura pe care nu o cunosti, te ratacesti si ajungi la destinatie cu 40 minute intarziere; te trezesti in fata usii radioului fara cheie cand emisiunea ta tocmai da sa inceapa (...fara tine), iar daca pe langa toate astea, scaunul din dreapta al masinii tale emana un miros pronuntat de cafea, pentru ca virajele de raliu ti-au rasturnat termosul "ermetic", atunci DA, it's just another blond moment of yours!

Si daca te-ai convins ca esti bleg, ai 2 optiuni:

1. fugi in padure si stai acolo pana iti trece!

2. dye your hair a little darker :)!

Eu am ales ''Suicide of Blonde" . Dupa sinuciderea blondului din mine sper sa ma resurscitez cu bine la normalitate.

Un an de SpiOance

Blogul cu SpiOance a implinit intre timp si un an de existenta. Imi e greu sa spun la mai mare, pentru ca m-ar bate Dumnezeu. Am neglijat prea mult blogul, dar sincer nimic nu ma "misca" in ultima vreme (parafrazandu-l pe Keith Richards in "You don´t move me anymore"). E sigur ceva trecator sau poate e doar un val care a navalit peste mai toti blogistii. Nu cred ca mi se pare doar mie, dar parca lumea nu prea mai scrie sau nu prea mai scrie demult ceva senzational. De altfel am senzatia ca prea ne-am saturat cu totii de lumea virtuala, care ne-a acaparat si acum dupa ce ne-am creat conturi de facebook, twitter, hi5 si alte nebunii avem impresia ca intimitatea ne-a fost demult violata pe toate partile. Dar gata. SpiOance e o optimista. Promit sa revin cu prospaturi :).

SpiOance says O SUTA

Taboul de bord al Blogului cu SpiOance arata "100 postari". Iuhuuuu! Si la mai mare! :)
Acum shhhhh! ma retrag sa spionez...

So, we meet again...

Ma simt vinovata. Nici nu v-am urat La Multi Ani pentru 2011... Am impresia ca timpul a trecut nesemnificativ pe langa mine. E ca si cum la revelion am baut peste masura, m-am pus la somn si am dormit pana acum. De fapt inceputul de an nu a fost unul care sa ma faca sa tresar. M-am simtit mai degraba conectata la niste aparate, care m-au mentinut alive. Aparatele au fost rutina, iar eu o leguma. Cica, astrele ne-au influentat... asa spune Urania, cea pe care o urmaresc de o vreme.

Astazi am avut primul impuls... prima bataie de inima fara aparat. Am resurscitat in mine pofta de viata. De vina... acel microb radiofonic, de care niciun om, care a luat vreodata contactul cu lumea radioului, nu se mai vindeca. Am revenit in eter. Tatuajele Muzicale cu Andreea au revenit la West City Radio. A fost ca si mersul pe bicicleta: stii teoretic tot ce trebuie sa faci, totusi pornesti cu o anumita sfiala. A fost bine, saptamana viitoare va fi si mai bine. Abia acum realizez cat de tare mi-a lipsit joaca asta de-a radio in ultimul an. Deci, ne auzim, next week!

(Poza am gasit-o pe net si facea referire la un post online de radio... manele... Sorry, dar poza imi place prea tare!!!)