luni, 15 martie 2010

"Halt! Hände hoch!"

"Mainile sus! Nu misca nimeni!" Asa ne-am inceput astazi saptamana, mergand cu totii intr-un autocar spre localitatea Lehnin, la aprox. 30 km distanta de Berlin. O dimineata de luni cam morocanoasa, atat din punctul de vedere al vremii, cat si al starii noastre de spirit. Un weekend cu party s-a incheiat, o alta saptamana plina incepe, unde mai pui ca mai e si al naibii de devreme. In fine, niste teroristi au napustit peste noi in autocar si dupa ce ne-au amenintat cu arma au luat 5 dintre noi ostatici. Un sentiment "groaznic", iar pentru unii dintre noi chiar "terifiant"...

... A fost doar un exercitiu al trupelor militare de la Bundeswehr, unul, totusi, cat se poate de real. Am ajuns in batalionul de la Lehnin... un loc interesant, ascuns bine in padure, departe de ochii curiosilor. Brusc, noi femeile, nu mai eram o majoritate - pentru soldatii aflati acolo, poate niste "flori intr-o gradina plina de zarzavat!"
Am intalnit in acelasi timp si imaginea mea suprarealista a "soldatului universal" in persoana unui "Hauptmann", pe care nu am retinut cum il cheama :), insa da, era ca in filme!


Am luat masa acolo, cot la cot cu soldatii si am fost plimbati prin locurile cele mai obscure alea unitatii. Cel mai interesant a fost poate satul improvizat din "Republica Mol", acolo unde traiesc asa-numitii "uati" (numele sunt fictive, desigur). In sat se gaseau de toate...o reconstituire pusa la punct nemteste. Satucul avea de toate: de la corturi ale localnicilor, la bodegi si birturi cu muzica islamica, magazin, bordel :) si biserica. Toti si-au luat treaba in serios si si-au jucat rolul bine, fie ei chiar si actori amatori. Soldatilor li se arata intr-un mod cat mai apropiat realitatii diferitele situatii pe care le pot intampina in zonele de conflict. A fost interesant de vazut si sesiunea de trageri cu arma.. un fel de paintball mai mare, fara paint si fara ball...ci cu gloanta adevarate. A fost interesant cum nu se lasa niciodata un camarad ranit in urma si cum baietii astia mari...se joaca de-a armata...si, culmea, le place!

Un comentariu: