luni, 22 martie 2010

Life is too short!

La naiba!!! Uneori ma intreb daca oare viata are o placere nebuna de a ne rade in nas? Am piele de gaina si fiori ma trec rauri rauri pe sirea spinarii de minute in sir si cumva senzatia asta nu inceteaza. Citesc si rascitesc pasaje de pe blogul lui Mile Carpenisan si asta ma face sa vad viata cu alti ochi. Am aflat de scurt timp ca jurnalistul, pe care il stiam doar de la televizor, a murit. Il mai vazusem doar de putine ori pe teren, dar niciodata nu am schimbat vreun cuvant. Avea doar 34 de ani si traise poate mai intens decat multi dintre cei care au implinit varsta asta si cu siguranta a trait experiente cat pentru sapte vieti. Am aflat despre starea lui in urma cu cateva zile. Imi parea rau, presimteam cumva ca nu va scapa. Imi ziceam insa: "asta e, asa e uneori viata"! Acum cand am aflat ca s-a stins, am avut un cu totul alt feeling. Am deschis iar blogul lui Mile si am recitit ultimele lui postari. De atunci fiorii se plimba in continuu pe sirea spinarii. Am vizionat si un videoclip dedicat lui, cu imagini din zonele de conflict de unde a relatat, iar piesa care insoteste imaginile, e zguduitoare: Frank Sinatra - My Way.
Nu stiu daca momentul de fata ma face sa vad cele scrise de el altfel, daca eu tind sa interpretez cele citite altfel sau poate pur si simplu e mesajul lui concret. Se zice ca uneori oamenii simt ca urmeaza sa ne paraseasca si fac lucruri remarcabile inainte de a se desparti de noi. Mile Carpenisan a incercat sa salveze, in urma cu mai putin de o luna, viata unui tanar blonav de leucemie. S-a implicat trup si suflet la strangerea de fonduri, pentru ca Daniel Raduta sa poata trai, sa isi vada si sa isi stranga la piept copilul nenascut inca. Ironic, nu?
La licitatia organizata pentru Daniel, Mile a primit o chitara:
"Eu o sa primesc chitara lui Mishu Calian pentru care am licitat si atata s-o batut Hadean cu restu’ pana am castigat eu. Acum numar zilele pana cand o sa o am in mana. Si asta chiar daca nu stiu sa cant la ea :). PS: Chitara lui Mishu Calian o sa o dau copilului lui Daniel. Iar cand va creste mare am obtinut promisiunea lui Alexandru Ivanov ( un chitarist care chiar are clestele pe grif ) ca il va invata sa cante."
Infiorator, nu?

Sa se odihneasca in pace!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu